Cine e ca mine?

Salut! Sunt Pufi si, desi nu imi prea place numele meu (ce sa-i faci? trebuie sa il accept pentru ca mi s-a dat fara niciun drept de apel, nu am fost intrebat ci, pur si simplu m-am trezit strigat in acest fel. La inceput nici nu mi-am dat seama ca, de fapt, se vorbeste cu mine! Stapana mea dulce a trebuit sa il repete de cateva ori pana ce am reactionat!!!), deci spuneam ca, desi am un nume atat de… (nu vreau sa imi jignesc stapana!) comun, sunt foarte mandru de mine – mai ales astazi! „Mamicuta” mea (am observat ca ii place sa se alinte astfel!) m-a gatit cu o frumoasa hainuta albastru deschis satirat. E foarte moale si, indeosebi, groasa. Imi vine perfect si, ceea ce imi placemai mult si mai mult, are gluga.

E adevarat ca e destul de frig afara iar hainuta cu care sunt imbracat este foarte bine venita! A inceput si sa burniteze, asa ca prezenta glugii face ca nici macar sa nu imi dau seama ca, daca nu eram imbracat astfel, as fi tremurat zdravan sau, si mai rau, nu am fi iesit la plimbare! Va dati seama cat de mult as fi suferit! Ratam intalnirea cu Agatha iar, acest fapt, ar fi atras dupa sine o noapte de insomnie!

Ajungem pe aleea obisnuita din parc. De departe o zaresc pe simpatia mea si, fara sa mai astept consimtamantul stapanei mele, alerg spre ea. Face ochii mari cand ma apropii si, in primul moment, sesizez o usoara unda de amaraciune in privirea ei. Ma intreb de ce, dar nu ii spun nimic. O las pe ea sa vina cu lamuriri. Intr-un tarziu, imi spune ca ii place mult hainuta mea. Ii raspund ca si eu ii admir noua imbracaminte de culoarea roz inchis, ca ii sta foarte bine cu gluga care ii incadreaza perfect fata si ii scoate in evidenta frumoasele trasaturi. Este momentul in care un licar de satisfactie ii apare in privire. Imi cere sa ii repet cuvintele de apreciere si, apoi, isi explica reactia din clipa intalnirii. Era convinsa ca hainita mea este mai frumoasa decat a ei si ca eu voi fi cel care va atrage mai multe priviri si cuvinte de lauda. Am asigurat-o ca e minunata iar, dupa aceea, am pornit sa ne plimbam pe alei. Culmea, nu aveam niciunul chef de joaca! Simteam  nevoia sa ne plimbam mandru si gratios pe alei  si sa contabilizam reactiile celor din jur.

Ce sa spun? Am auzit doar cuvinte de apreciere, asa ca…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s